Deși totul era blocat zeci și zeci de oameni se încăpățânau să intre în îmbulzeală. Două ore petrecute în trafic pentru două ore de ceva acolo. O fi fost normal? Nervi, claxoane, timp pierdut. Pentru ce?
La fel, pe rețelele de social media au apărut imagini cu o îmbulzeală de nedescris dintr-un centru comercial din Militari. Sute de copii și sute de adulți înghesuiți la ceva spectacol. Fără măști, fără jenă, fără nimic. Mânați de ceva anume. De ce?
Inițial m-am gândit că a fost primul weekend de ”libertate”, dar parcurile, de exemplu, au fost deschise, iar primăvara a fost lungă și frumoasă. Ce îi mâna pe acești oameni acolo în aglomeratie?
Faptul că a trecut pandemia? Că sunt cazuri din ce în ce mai puține? Faptul că ”s-a dat drumul”? Ori pentru că s-a apropiat 1 iunie și au făcut acest sacrificiu pentru ”ăia mici”?
Nu știu să răspund la întrebările astea, poate sunt dintre voi care ați fost acolo și puteți răspunde.
In sfârșit, a trecut, dar gustul amar a rămas. Nu am învățat mare lucru din anul ce a trecut. Vechile obiceiuri au fost reluate cu și mai mare aplomb.
Înainte de orice, copilăria trebuie să revină la normal. Avem nevoie de școală normală, de socializare, de interacțiune, de parc, de cinema, avem nevoie de copii normali. După 15 luni de izolare mai relaxată sau mai drastică, dar tot izolare, după un an de zile de școală on-line, copiii s-au schimbat cumva. Și părinții la fel. Iar eu, legat de copii și de copilărie, am învățat niște lecții pe care vi le împărtășesc și vouă.
Hai să ne ponderăm. Calitate, nu cantitate.
Pandemia a determinat părinții să stea mai mult cu copiii. Sper și cred că timpul petrecut a fost de calitate. V-ați întrebat vreodată înainte de pandemie câte seriale ați văzut împreună cu copiii voștri? Sau de câte ori i-ați ascultat cu atenție? În anul ce a trecut am putut face asta, și chiar cu succes. Deci se poate.
O experiență în îmbulzeala de la mall este mai degrabă traumatizantă pentru un copil. Spune că ii place, sigur, părinții sunt acolo, deci este în ”siguranță”. Aceleași două ore la teatru de copii, de exemplu, poate avea o cu totul si cu totul altă relevanță. Am convingerea că la sfârșitul lunii mai cei care au stat acasă și nu au fost înțepeniți în traficul de la mall au avut mai mult de câștigat. Cei care au fost în parc, pentru că fost o vreme superbă au fost chiar mai câștigați
Cu Miniartshow, am făcut, fac și voi face evenimente pentru cei mici in mall-uri, dar litera de lege este confortul spațial. Să le lăsăm spațiu și să le dăm timp să se bucure. Mă gândesc la modul cel mai serios să o aduc pe Tisha în mijlocul copiilor în mall, când părinții se duc la cumpărături dar vor și ceva timp de calitate cu copiii. Dar despre Tisha un pic mai jos.
Oferiți copilului timp și spațiu, asta este o lecție din pandemie. Puțin mai multă răbdare.
Și în casă și afară.
În casă nu a fost chiar tragic. Într-un fel sau altul am supraviețuit. Deși stau la curte, copilul meu rar a ieșit să se joace cu câinele. A preferat să stea în cameră să citească, să deseneze, să stea pe Tik-Tok cu prietenii. Este adolescentă, are nevoie de spațiul ei – din ce în ce mai mare, dar la orice inițiativă de a ieși afară a răspuns pozitiv. În pandemie din când în când o vizita o colegă de clasă, bună prietenă și împreună puneau în scenă mici spectacole de teatru. Munceau ceva la ele. Creativitate, imaginație, atenție – toate erau solicitate. De ce să nu punem la ”muncă” și un copil de 4 ani, de exemplu? Dacă îl ghidăm discret, prin niște repere plăcute, vă garantez că va face o treabă grozavă si veți petrece câteva ore extraordinare. Pentru asta am inventat ”Tisha și Jucăriile”, pentru a îi stimula pe cei mici în a deveni creativi, implicați și atenți. Așadar, timpul petrecut în casă nu este chiar așa de rău.
Dar vara a venit, vacanțele încep, este momentul să îi lăsăm pe cei mici să zburde, să fie liberi și să simtă cum este să fii liber. Însă libertatea nu este un atribut individual, libertatea copilăriei se simte în gașcă. Împreună cu prietenii, cu colegii de școală sau cu copiii de pe scară. Problema este că din ce în ce mai puțini părinți sunt dispuși să își aloce timp pentru a primi în vizită alți copiii. Dacă sunteți din acesta categorie doar gândiți-vă că acum o jumătate de an, după luni de zile în fața laptop-ului, la școala on-line, copilul vostru tânjea după alt copil. Asta se vede acum, în ultimele zile de școală, se vede în bucuria revederii. Cultivați această bucurie, este un lucru care pandemia ne-a învățat.
Să fim mai flexibili
Imaginația unui copil se cultivă, creativitatea la fel, dar fără un ghidaj, fără niște repere nu ai cum să duci această misiune la bun sfârșit. Avem nevoie de un plan, dar secretul planului este flexibilitatea, adaptabilitatea lui. Dacă găsim repere de calitate sau măcar suficient de bune și începem să implementăm discret, copiii le vor urma. Am experimentat în pandemie, experimentez tot timpul la Miniartshow, la cursurile de actorie pe care le țin pentru cei mici, văd asta de fiecare dată când urc pe scena teatrului. Da-le o linie și copiii o vor urma, dar fiți pregătiți să acceptați abaterile de la linie, de la plan, pentru că aceste abateri vor construi viitoarea personalitatea a unui viitor adult.
Burețelul fantastic: creierul unui copil.
De la 0 la 13 ani, cel puțin, pentru că atât are Ruxandra, copiii sunt senzaționali. În lumea în care trăim azi, lumea postpandemică, cum s-ar zice, cred că trebuie să punem mai mare preț pe creativitatea copilului, pentru că în cele din urmă această creativitate va duce la adaptabilitate socială. Dar este esențial ca acest atribut, creativitatea, să vină la pachet și cu alte abilități bune pentru dezvoltat: atenție, răbdare, dexteritate, imaginație. De fapt, aici am descris cumva ”Tisha și jucăriile” – în pandemie am conceput jocul acesta. Un joc muzical. Da, un album complet de piese pentru copii și cinci provocări pentru cei mici. Provocări care activează și întăresc atributele de mai sus. Ăsta este un alt lucru pe care l-am învățat, sau mai bine zis pe care l-am confirmat încă o dată în anul ce a trecut: să ținem burețelul fantastic îmbibat în informații bune, curate și relevante pentru cel mic. Să il stimulăm să ia decizii în joacă și să simtă că poate controla ceva, că de el poate depinde ceva. Pentru început cursul unei povești.
In 2021 nu este nici ”Copilăria reinventată”, nici ”Copilăria 2.0” nici, ” Copilăria postpandemic” este pur și simplu copilăria așa cum a fost pentru fiecare generație, copilărie senină, liberă, cu bucurii, cu dulciuri, cu provocări.
Da, în orașe mai tehnologizate, mai aglomerate, mai poluate, dar până la urmă fiecare generație a avut provocările ei, provocări pe care, într-un fel sau altul le-a trecut cu bine.
Acum este rândul lor și al nostru în spatele lor.
