Se vorbește despre bullying de ani buni, s-au făcut campanii pe această tema, ba chiar s-au angajat consilieri în școli pentru a rezolva aceste cazuri de hărțuire.

Puțini elevi știu că există un consilier la care se pot duce să se plângă de diverse acțiuni de intimidare pe care le-au primit în școală de la colegi.

Dar ce te faci când bullying-ul vine direct de la profesorul de matematică sau română, poate chiar diriginta clasei.
Cum reacționezi atunci?

Dacă ești un copil care are o relație bună cu părinții, te duci și le povesteșii lor.

Doar că de multe ori, părinților le este frică de profesori.

Poate e mult spus frică, dar te gândești ca părinte că nu ai vrea ca acel profesor să se răzbune pe copil și atunci taci și înduri.

Ba mai mult, dacă vine copilul și se plânge îi zici să treacă peste, că așa sunt profesorii.
Dar n-ar trebui să se întâmple asta.
Nici părinții și nici copiii nu ar trebui să meargă cu frică la școală.

Acum să vorbim concret.

Acum 30 de ani eram de vârsta fetiței mele și pentru că încă de atunci îmi doream să mă fac actriță, aveam un altfel de stil de a mă îmbraca.
Nu era indecent, să ne înțelegem, dar era altfel.

Pentru simplu fapt că îmi doream să dau la teatru și nu drept sau științe economice, eram etichetată că o elevă problemă.

De ce? Pentru că nu eram ca restul copiilor.
Ba mai făceam și cursuri de actorie în loc să fac meditații la mate, fizică sau română.

Mă rog, ce a fost a fost, dar ce te faci când lucrurile nu s-au schimbat?

Când copilul din ziua de azi este judecat tot după aparențe și jignit mai mult sau mai puțin direct pentru cum are părul, tricoul, dress-urile.

Nu am fost niciodată împotriva uniformei, dar dacă s-a scos atunci fiecare poate veni îmbrăcat așa cum își dorește, în limita bunului simt.

La fel și cu părul.

Nu ești un elev mai prost doar că ți-ai făcut șuvițe.
Hărțuirea poate apărea din mai multe locuri și de la adulți, nu doar de la copii.

Hărțuirea fizică este atunci când agresorii își rănesc țintele fizic.
Acest lucru ar putea fi doar o împingere ușoară până la lovire. Orice formă de atingere pe care o persoană nu o dorește poate fi agresiune și posibilă agresiune sexuală.

Hărțuirea verbală sau tachinarea cuiva tot hărțuire se numește, chiar dacă vine de la un profesor.
Hărțuirea psihologică incude bârfă sau exclude oamenii pentru a-i face să se simtă rău cu ei înșiși.

Am ținut să fac aceste precizări pentru a înțelege cu toții că și ironia tot bullying se numește.

Dar ce faci tu ca părinte, când ajungi să-ți fie frică de profesori, că aceștia s-ar putea răzbuna pe copil.

Taci, taci și înduri cu capul plecat, încercând să repari acasă ce strică profesorii la școală.
Dacă ei spun că al tău copil e slab și nu va ajunge nimic în viață, tu îi spui că este doar o părere, că orice om greșește și că orice meserie trebuie respectată.
Ce înseamnă nimic?
Chiar aș vrea să-i întreb pe profesori asta.
Care sunt meseriile care sunt “nimic” din punctul lor de vedere.

Dacă aș schimbă ceva în sistemul de învățământ aș face salarii atrăgătoare profesorilor, însă i-aș sancționa de fiecare dată când întârzie la ora, răspund sau stau pe telefon, jignesc elevii, nu au deschiderea și răbdarea de a fi profesori.

De cele mai multe ori, omul sfințește locul, așa că un profesor cu har poate deschide apetitul unui copil pentru acea materie.
Știu bine ce spun pentru că am în familie doi profesori.

6 Comments

  1. De acord! Dar ce te faci cand profesorii sunt tinta favorita a parintilor. Despre acest bullying nu vorbeste nimeni niciodata!!! Cand ei, desi nu au jignit, nu au lovit, nu au ironizat ci doar au indraznit, intr o maniera ferma si corecta sa acorde nota justificata unui elev. Atunci sa vezi cat e de proasta profesoara, cum
    ii chinuie emotional pe bietii copii, ce lipsita de empatie si toleranta este. Repet…doar pentru o nota mica, acordata corect??? E mult de vorbit pe tema asta!! Cel
    mai util ar fi sa nu aruncam reciproc sageti ci sa ne ascultam unii pe altii. Din experienta mea…parintii nu ne asculta iar noi… am obosit sa ascultam pe toata lumea! Suntem profesori!!! Nu experti in psihologie, nu experti in comunicare, nu experti in managementul conflictelor, nu experti in gestionarea emotiilor. Concret, daca teatrul si actoria a fost calea aleasa ( cu succes!) si existau probleme de adaptare la
    mediul scolii in care ati invatat… sigur nu profesorul de matematica trebuia sa rezolve asta. Poate nu erati la
    scoala potrivita iar parintii erau in masura sa schimbe lucrurile astfel incat sa nu fie nevoie sa scrieti despre asta dupa 30 de ani cu atat de multa frustrare. Dar daca postarea a ajutat sa va simtiti mai bine..

    • Ioana Ginghina Reply

      Nu este ca nu vorbeste nimeni despre asta. a fost si o campanie cu video-uri facute de actori in acest sens.
      daca ati citit articolul am scris ca nu este vorba despre toti profesorii si in mare parte ei sunt normali. Atunci cand un profesor sau oricine din meseria lui isi face treaba baine, nu este de laudat este normal.
      Doar ca a ajuns normalul sa fie de laudat tocmai ca sunt cazuri de profesori care nu isi fac treaba asa cum trebuie sa o faca.
      Eu va inteleg si stiu situatiile despre care vorbiti. Eu personal nu am intalnit nici in clasa fetitei mele si nici la prieteni, insa fetita mea este certata ca are inele pe deget… atat, nu face altceva, doar isi pune inele. Eu respect profesorii si nu as lasa sa mearga copilul indecent la scoala, dar inele, repet?
      Da, se intampla bullyng din toate partile, asa este. Nu stiu cand se va schimba ceva in societatea noastra.

  2. Gradinaru Antoanela Reply

    Copilul meu la scoala din clasa intai si in ziua de azi suporta aata. An schimbat si scoala . Nu a servit la nimic. Am cheltuit o avere cu psihologii. In ce lume rea si trista traim…….

Write A Comment