Am întrebat psihologul ce și cum fac față schimbării!

Viața mea s-a schimbat, asta e clar. Și odată cu această schimbare au apărut o grămadă de frici și de întrebări, lucruri la care, cum vă spuneam, nu mai fac față singură.

Mă gândesc că printre voi sunt femei care trec sau au trecut prin această situație și vor să știe care este drumul corect și sigur pentru copiii noștri.

De aceea am invitat-o azi, pe Loredana Stan, psiholog clinician, psihoterapeut Copil, Cuplu și Familie, Hipnoterapeut la Soultherapy.ro , ca să ne răspundă la câteva întrebări.

A fi o mamă bună inseamnă că trebuie să mă sacrific pentru copilul meu?

Aceasta idee este adânc înrădăcinată în cultura noastră, care din păcate promovează un mit și anume că mama este supraom. Ea este plină de energie și resurse, poate face orice și mai ales oricând, neținând cont de nevoile, emoțiile, de echilibrul ei emoțional, până la urmă.Bineînțeles că acesta este doar un mit și că aceasta entitate nu există.

Femeile continuă să aibă propriile nevoi, chiar și după ce devin mame și este necesar să rămână în contact cu aceste nevoi și să aibă grijă de ele în continuare.

Copilul are nevoie de o mamă sănătoasă, atât din punct de vedere fizic cât și emoțional, de aceea găsirea unui echilibru între nevoile personale și nevoile copilului, este foarte importantă.

Dacă acest echilibru nu este găsit, se poate ajunge foarte ușor la epuizarea psihică și fizică, respectiv la burnout. Și asta, pentru că întotdeauna ne dorim să le facem pe toate și cât mai bine, uitând efectiv de noi.

Fă-ți timp pentru tine! Nu este dovadă de egoism să aloci un interval de timp zilnic doar pentru propria persoană. Chiar și o pauză de 15-20 minute pe zi în care să te rupi de griji și de responsabilități, este foarte importantă pentru starea de bine (acest moment poate fi cafeaua de dimineață sau o baie caldă seara).

Răsfață-te și nu te simți vinovată! Încrederea în noi înșine și energia pot crește dacă permitem să ni se facă complimente, sub orice formă. Dar pentru a le primi trebuie să arătăm bine și fie că mergi la un salon la manichiură, fie că iți coafezi părul, ieși la o cafea, mergi la sală sau faci o plimbare prin parc. Te va ajuta să-ți încarci bateriile, să devii mai tonică și bine dispusă.

Este recomandat modelul parental mamă-prietenă?

Cu toții ne dorim o relație de prietenie cu copii noștrii, însă acesta nu este un model parental recomandat. Cu atât mai mult, mama este cea care adoptă acest rol considerând că astfel poate fi mai aproape de el și că acesta îi va împărtăși secretele.

Acest rol de mamă-prietenă asociază de fapt două roluri diferite și apare dezavantajul că acest amestec nu mai conferă aceeași autoritate rolului de mamă.

Recomandat este să se păstreze o mică graniță totuși, pentru că apar momente în care copiii au nevoie de un sfat și este esențial ca ei să știe că au alaturi o mamă-adult și nu o mamă-prietenă. Este important să setăm așteptări, să punem limite sănătoase care să le permită să se dezvolte, să devină independenți, să facă lucruri corespunzătoare vârstei și pregătirii lor, pentru a fi și în deplină siguranță, altfel s-ar putea să nu știe ce să facă cu libertatea pe care le-o acordăm.

Prietena nu poate pune limite și uneori poate deveni părtașă la ștrengăriile copilului. Un asemenea comportament poate crea confuzie în mintea copilului, iar mama nu-i poate oferi acea siguranță care să îl facă pe copil să vină la ea în momente dificile sau oricând are nevoie.

Pentru a avea deplină încredere astfel încât să ne ceară sprijinul ori de cate ori va avea nevoie, dar și să ni se destăinuie atunci când va simți nevoia să o facă, este foarte important să ramâi conectată emoțional cu copilul.

Cum aș putea să devin mai organizată decât sunt deja?

Cele mai des întâlnite elemente care ne consumă timpul sunt îndeplinirea tuturor dorințelor copiilor noștri, lipsa unei direcții clare de acțiune, tergiversarea activităților, incapacitatea de a delega anumite sarcini, perfecționismul de a realiza totul cu mâna noastră, atât în treburile casnice cât și la serviciu și lista poate continua.

Ca și strategie de organizare a timpului recomand folosirea cadranului timpului, pornind de la principiul Pareto (regula 80:20). Aceasta regula spune că 80% din timpul nostru îl petrecem făcând lucruri mai puțin importante și doar 20% ne mai rămâne pentru celelalte.
Cum să prioritizăm sarcinile?
Cadranul 1. Probleme urgente și importante. Acest cadran funcționează după principiul: Fă aici și acum.

Cadranul 2. Probleme care nu sunt urgente, dar sunt importante. Acest cadran funcționează după principiul: Planifică.

Cadranul 3. Probleme care nu sunt atât de importante, dar sunt urgente. Cadranul funcționează după principiul: Deleagă.

Cadranul 4. Aici găsim probleme care nu sunt nici importante, nici urgente. Acesta funcționează după principiul: Uită.

Cel mai mult timp îl petrecem în cadranul 3, crezând că este cadranul 1, iar pentru a ne mări șansele de eficiență și a câștiga și ceva timp în plus pentru noi ar trebui să ne situăm preponderent în afara cadranelor 3 și 4, pentru că, urgente sau nu, problemele de aici nu sunt importante.

La început, această clasificare ar putea să iți ia ceva mai mult timp, dar odată ce înveți să te orientezi către oportunități și soluții și să diferențiezi ‘’urgent și important’’ de ‘’urgent și mai puțin important’’, vei observa și cât de eficienta ai devenit.

Cum să gestionam stările de anxietate?
Este important de știut cum ne putem controla anxietatea pentru a ne crește calitatea vieții atât din punct de vedere psihologic, cât și la nivel fiziologic, mai ales că fiecare este responsabil și deține controlul asupra stărilor sale emoționale.

Practicarea respirației abdominale presupune inspirarea nazală a aerului, cât mai adânc și încet, reținerea aerului în abdomen pentru câteva secunde, apoi expirarea lui pe gură. Aceste exerciții se realizează în poziție întinsă pentru o mai bună conștientizare a reținerii aerului în abdomen.

Notarea îngrijorărilor prin auto-observarea lor și amânarea acestora. Tehnica are în vedere notarea zilnică a neliniștilor, a îngrijorărilor, a temerilor. Va trebui să iți alegi un moment din zi de aproximativ 15-20 de minute, când, după ce ai notat aceste îngrijorări și le-ai amânat, le vei putea exterioriza. Această metodă te va ajuta să iți recapeți încrederea în autocontrolul asupra propriilor emoții și gânduri.

Reducerea stimulentelor și adoptarea unui comportament sănătos. Este extrem de important ca în cazuri de anxietate, să se reducă stimulentele precum consumul de cafea, nicotină, alcool sau băuturi cofeinizate. O recomandare ce vizează relaxarea musculară ulterioară o reprezintă practicarea sportului precum mersul pe bicicletă, înotul, alergarea, sau chiar scurte plimbări în aer liber.

Pe lângă tehnicile menționate mai sus care pot fi abordate atât într-un cadru terapeutic specializat, cât și autonom, se pot aborda și tehnici de relaxare și mindfulness dirijat.

Cum imi dau seama dacă sufăr de depresie?

În ultima luna te-ai simțit deseori tristă, deprimată, fară speranță?

În ultima lună ai simțit deseori că iți pierzi interesul sau plăcerea de a face anumite lucruri?

Daca răspunsul la aceste două întrebări este negativ, posibilitatea de a avea depresie este aproape nulă. Daca răspunsul este pozitiv la ambele, sansa de a avea depresie există, insa acest lucru nu este obligatoriu. De aceea este nevoie de mai multe întrebări specifice pentru a stabili acest lucru.

Într-o primă fază se poate manifesta ca o tristețe și crezi că poate e trecătoare. Te simți obosită, epuizată și interesul tău fată de activitățile curente scade. Poate fi catalogată drept astenie dacă starea coincide cu schimbarea anotimpurilor sau cu o perioadă cu vreme rece și mohorâtă. Nu-ți mai plac lucrurile care altădată iți plăceau, dar asta nu pare neapărat îngrijorător.

E posibil să nu dormi la fel de bine că altădată. Pofta de mâncare poate să fie și ea influențată. Poate să scadă simțitor, să nu mai ai nevoie de la fel de multă hrană ca înainte. Sau poate să crească și într-o perioada scurta să iei în greutate. Acumularea kilogramelor poate să devină o sursă din care să se alimenteze depresia, care să o adâncească.

Cum si când comunicăm copiilor decizia părinților de a divorța?

Experiența unui divorț impactează nu numai partenerii de cuplu, ci si pe toți membrii familiei și echilibrul întregului sistem familial se pierde. Într-o asemenea situație este important să protejăm copilul.

Se alege un moment potrivit și se comunică vestea împreună. Este foarte important ca vestea să vină direct de la părinți și nu de la altcineva pentru a ne asigura că mesajul este transmis într-o manieră sănătoasă care să nu îl afecteze și mai tare pe copil.

Oferiți-i explicații și răspundeți-i sincer la toate întrebările, nu creați speranțe false. Explicațiile pe care copilul le primește trebuie să fie pe înțelesul său, simple, oneste, și cel mai important, să nu conțină acuze și denigrări la adresa celuilalt părinte. Indiferent de greșelile pe care fiecare dintre cei doi le face în relația de cuplu, ei vor rămâne mereu mama și tata, chiar dacă nu mai sunt soț și soție. Este esențial să aibă încredere că odată cu această ruptură a părinților, el nu va fi abandonat.

Copilul trebuie asigurat că el nu este deloc responsabil pentru decizia pe care părinții au luat-o și nici nu ar fi putut face nimic ca să evite divorțul, subliniind că problemele sunt doar intre voi adulții, că relația cu el nu se va modifica și că îl veți iubi amândoi la fel de mult.

Fiți sensibili și atenți la emoțiile copilului și oferiți-i timp și răbdare. Este absolut firesc ca după o pierdere să fie furios, trist, speriat, agitat. Asigurați-l de faptul că toate aceste sentimente sunt perfect normale și nu trebuie să și le ascundă.

Nu ignorați faptul că, indiferent ce s-a întâmplat intre voi ca și cuplu, copilul are nevoie în continuare de ambii părinți și stă în puterea voastră să soluționați divorțul într-o manieră sănătoasă, care să protejeze copilul.

Este cazul să merg la psiholog cu copilul in cazul unui divorț?

Pentru copii, în general, divorțul părinților reprezintă o mare pierdere care atrage de la sine multă tensiune, frustrare și tristețe.

Consider că un factor foarte important este felul în care s-a desfășurat divorțul, daca a fost soluționat într-o manieră sănătoasă sau nu.

La ce mediu a fost expus copilul înainte de divorț – au fost certuri, scandaluri, a fost expus la injurii, la violență?

I s-au comunicat jumătăți de adevăr, iar într-un final a aflat adevărul dureros? (ex. I s-a spus că celalat părinte este plecat într-o delegație de unde urma să se întoarcă, ca în final să afle că prinții lui nu vor mai fi împreună).

A fost acuzat că situația în care se află părinții acum, i se datorează și lui?

A fost neglijat pentru că părinții erau ocupați cu divorțul?

Există însă anumite situaţii care pot fi denumite „evenimente majore de viaţă’’ şi deşi este posibil ca pe moment, să nu se observe nimic schimbat în comportamentul copilului, acestea să ducă la schimbări emoţionale şi comportamentale care, în timp, sa îi afecteaze viaţa.

Atunci când observăm aceste schimbări comportamentale, emoționale, de dispoziție, putem să luam în calcul vizita la psiholog. Copilul se simte singur și trist și are nevoie de afecțiune, înțelegere și suport.