Cu Wilmark, conversația asta a avut exact amestecul care îmi place: sinceritate, umor, amintiri puternice, diferențe culturale și multe lucruri care rămân cu tine după ce se termină episodul. A venit din Columbia în anii ’90 ca student și, fără să-și imagineze unde îl va duce viața, a ajuns să fie unul dintre cei mai cunoscuți oameni din televiziunea din România. Mi-a plăcut felul în care a legat tot traseul lui: de la facultatea de Petrol și Gaze, la dans, radio, televiziune, Pro TV, Dansez pentru tine, spectacole, școala de dans și toată construcția unui nume care a rămas în mintea publicului. Are farmec, are poveste și are acea naturalețe care te face să-l asculți până la capăt. Dincolo de carieră, partea care m-a prins foarte tare a fost cea în care a pus în cuvinte ce înseamnă adaptarea reală într-o țară străină. Cum a văzut România când a ajuns aici, cum a învățat limba, cum a simțit oamenii, dar și ce l-a făcut să rămână. La un moment dat spune că România este „o Columbia europeană”, iar replica asta spune multe despre felul în care s-a legat de locul acesta. Apoi intrăm într-o zonă și mai personală: relația lui de lungă durată, felul în care vede iubirea după mulți ani, ce rol au respectul și comunicarea într-un cuplu și cum se schimbă totul atunci când apar copiii și anii trec. Mi-a plăcut și sinceritatea cu care a vorbit despre cei doi băieți ai lui, despre adolescență, libertate și despre momentul în care trebuie să-i lași pe copii să-și găsească singuri drumul. Dacă ajungi până la capăt, scrie-mi în comentarii care a fost replica lui Wilmark care ți-a rămas în minte.
