Acum 4-5 ani, am văzut cu Ruxandra filmul produs de Disney “WALL-E”.
N-am să uit cât de tare a impresionat-o faptul că există pericolul, ca într-o zi pământul ar putea fi plin de gunoaie. Era absolut îngrozită și îmi punea întrebări repetitive “dar nu e așa mama că nu se poate intampla așa ceva și în realitate?”

Răspunsul meu a fost sincer “ Nu se va întâmpla, dacă reciclăm.”
Atunci cred că a conștientizat Rux’ prima dată cuvântul “reciclare”.
Îl mai auzise, dar nu l-a luat niciodată în serios pentru că nu știa exact ce presupune.

Sincer, până atunci și eu eram destul de neatentă la acest aspect.
În comuna în care locuiesc nu se recicla, nu se reciclează nici acum, din păcate și atunci, sub această scuză, am lăsat așa lucrurile: “Noi nu avem cum sa reciclăm, pentru că la noi nu se reciclează ”.

Dar, copilul acesta nu mai putea să trăiască așa.
“Mama noi trebuie să salvăm pământul!!!” așa că am început o luptă, pe care o ducem și acum, o luptă cu propriile gunoaie.
De ce zic luptă, pentru că am început să separam ambalajele în functie de materialele conținute și pentru că la noi în continuare, masina de gunoi nu le ia separat, ne plimbăm cel puțin o data pe săptămână cu portbagajul plin de gunoaie, pe care le ducem la centrele de colectare.

Ei bine cam asta făceam până acum și chiar mă credeam foarte specială.
Simțeam cum iau foc atunci când auzeam oameni din Bucuresti că nu reciclează.
Doamne, pentru ei mi se pare atât de simplu să faca asta.
Ei nu trebuie să se plimbe doua zile cu portbagajul plin de gunoi ca să ajungă la un centru și cu rabdare să pună ambalaj cu ambalaj, în fiecare container.

Dar nu știu de ce, încă mă mir, când văd în continuare, oameni, femei și bărbați care aruncă chiștoace din mașină, în plină stradă.

Chiar am o întrebare pentru ei… Gen, să fie curat în mașină, că în orașul în care locuiesc chiar nu mai contează. Voi știți cât de toxice sunt pentru planetă? Știți că și acestea ar trebui reciclate separat?

Asta e valabil și la ambalajele pe care noi, oamenii le aruncăm încă, pe stradă.

Mai avem nevoie de timp că să înțelegem că schimbarea vine de la noi.
Însă speranță există!
Da, există persoane care recicleaza tot, și când zic tot, e chiar tot.
Eu trăiesc cu una.
Becurile și bateriile le duce la alte centre de reciclat, zațul de cafea îl pune la flori, uleiul, doamnelor și domnilor, il strânge într-o sticlă și il duce și pe el la un alt centru.
Dar, apogeul a fost cand l-am văzut fericit, mai fericit ca niciodată, pentru că s-a dat legea privind gestionarea deșeurilor nepericuloase compostabile.
Și el și Ruxandra săreau în sus de fericire că s-a mai găsit o soluție de a salva pământul.

Ce să vă spun, merita din plin tot efortul pe care îl facem și îl facem cu mare plăcere și asumare, pentru ca vrem să traim într-o țară civilizată , curată cu cetățeni, care ar trebui să inteleagă că resursele acestui pământ sunt limitate și că nu vrem să vină după noi “potopul”. Vrem să protejăm natura pentru ca multe generații de acum în colo să se poată bucura de ea.
#alegeasumat #unorașcurat

Write A Comment