Atunci când îmi doresc să implementez o tehnică, un atelier, un spectacol nou pentru copii, am grijă să întreb și părerea unui psiholog despre mesajul pe care vreau să-l transmit prin acel nou program pentru cei mici.
Chiar dacă am o experiență de peste 18 ani de lucrul cu și pentru copii, asta tot nu îmi dă dreptul de a trece peste niște etape importante, atunci când “inventez” produse noi pentru publicul tânăr.
Astfel că am invitat-o pe Maria Pascu, psiholog și terapeut ABA, cu o experiență de 5 ani în lucrul cu copiii, să vină să ne răspundă la anumite întrebări.
După plecarea mea în Polonia, la workshop-urile de inițiere în tehnica “kids teach kids” , am revenit cu o serie de întrebări, la care abia așteptam să aflu răspunsul.
Sper să fie interesante și pentru voi și să vă ajute în creșterea și dezvoltarea copiilor din jurul vostru.
1. Am observat, ca trainer în diferite proiecte de educație prin teatru, că cei mici se poartă diferit când sunt părinții de față. Poți să ne expici de ce se întâmplă acest lucru?
Până în pragul adolescenței, la copii predomină un comportament în mare parte conformist, care nu a cunoscut o gândire critică, bazată pe analiză şi diseminarea informațiilor. Cu alte cuvinte, copiii recunosc ca atare figurile ce reprezintă autoritatea (părinți, profesori, etc.) şi tind să vorbească şi să acționeze conform aşteptărilor acestora atunci când le au în imediata apropiere. Atunci când se află printre persoane de aceeaşi vârstă, simbolul autorității dispare şi se poate remarca un comportament nedisimulat (cei mici se comportă natural şi tind să dea răpsunsuri mai sincere, pentru că dispare şi frică de a fi dezaprobați/sancționați).
2. În workshop-urile de tip “kids teach kids” copiii sunt de mai multe feluri copii leaderi, copii victimă, copil introvertit, copil gânditor, copil mamă sau protector, copil energic . Poți să ne explici care ar fi “terapia”pe care ar trebui să o abordăm, în viață, dar și la cursurile de actorie, cu fiecare dintre ei?
În actorie şi în lucrul cu copiii este important să se creeze un cadru cât mai propice pentru a-şi manifesta creativitatea. Acest lucru se traduce prin ascultarea şi luarea în calcul a punctelor lor de vedere, încurajarea celor mici de a-şi exprima opiniile cu privire la diverse situații, feedbackul constructiv, încurajarea unei viziuni critice asupra lumii şi, poate cel mai important, tratarea lor ca de la egal la egal (în momentul în care copilul se va simți inegal cu profesorul/instructorul/terapeutul, spontaneitatea şi naturalețea vor avea de suferit). Atât în actorie, cât şi în viață în general, este important că cei mari să se înarmeze cu răbdarea necesară pentru a le permite copiiilor să greşească, întrucât aşa zisele ‘eşecuri’ aduc cu ele o experiență bogată şi relevantă în procesul de învățare.
3. Cursurile creative de tip actorie, regie, scenaristică, am observat că îi stimulează pe copii. Aș vrea să întreb acum din punctul tău de vederea , care ar fi avantajele frecventării acestor cursuri?
Avantajele sunt, fără doar şi poate, legate de ideea de joc; copilăria reprezintă perioada optimă pentru a experimenta actoria, pentru că atunci jocurile ‘de-a vânzătoarea’, ‘de-a mama şi de-a tata, ‘de-a profesorii’ etc. sunt o realitate frecvent întâlnită în universul celor mici, iar ei au o tendință naturală de a intra mult mai repede în pielea personajelor şi de a crea scenarii noi, neaşteptate. În acelaşi timp, actoria este, ca orice joc, legată de controlul furiei şi agresivității, pentru că le permite celor mici să exprime aceste porniri considerate periculoase într-un mod non-invaziv față de ceilalți şi important în procesul lor de învățare.
4. Școala este o mare provocare atât pentru părinți cât și pentru copii. Ce ar trebui să învețe cu adevărat copiii din școală?
Când aud ‘şcoală’ îmi vin automat în minte toate neajunsurile sistemului de învățământ românesc, care, trebuie să recunoaştem, pe lângă faptul că este ineficient pentru învățare, încurajează şi nişte fenomene nocive în societate, precum bullyingul, discriminarea şi favoritismul. Din punctul meu de vedere, prin neajunsurile sale, şcoala are calitatea de a-i face pe copii să caute răspunsuri la nevoile lor în alte părți, să îşi asume riscuri şi, în mod cert, să-şi exerseze răbdarea. Fără intenția de a fi ironică, toate minusurile cu care ne-am obişnuit pot fi valorificate în cele din urmă, dacă parentingul este unul favorabil.
5. Am observat la cursurile de actorie MiniArtShow că unii copii își descoperau anumite calități, atunci când inventam un scenariu sau o situație. Cum îi putem ajuta pe copii să-și găsească chemarea?
Aşa cum am menționat deja, este important ca cei mici să experimenteze şi să greşească, pentru a învăța mai mult despre ei şi despre gradul în care se pot adapta la o anumită situație. Experimentarea cât mai multor activități şi situații, însoțite de feedback constructiv, încurajări şi îndrumarea necesară ar trebui să asigure rezultatele dorite. Să nu uităm că un copil este o individualitate, nu o prelungire a părinților, iar la final contează ceea ce îl reprezintă pe el.
6. Din punctul meu de vedere, una dintre marile probleme a societății de azi este lipsa timpului de calitate părinte-copil. Din nefercire, joburile pe care le avem ne țin, în cea mai mare parte a zilei departe de copiii noștri. Cum putem compensa acest lucru?
Deşi lipsa de timp este o problemă serioasă în societatea contemporană, studiile curente arată că situația nu este atât de îngrijorătoare în ceea ce priveşte relația părinte-copil. Conform literaturii de specialitate, pentru dezvoltarea bună a celor mici contează mai degrabă calitatea timpului petrecut cu părințîi, decât cantitatea lui. Dacă sunteți o persoană foarte ocupată nu vă învinovățiți, atâta timp cât vă dedicați câteva ore pe săptămână copilului, în care îl ascultați şi manifestați interes față de problemele şi gândurile sale. În acest caz totul ar trebui să fie în regulă . Să nu uităm că un job este foarte important, întrucât privarea copilului de resursele necesare (sărăcia/traiul la limită) afectează nociv dezvoltarea creierului şi favorizează comportamentele agresive.
7. Cum ne putem ajuta copiii ca să ajungă din #BraveKids în #BraveAdults?
Răspunsul este simplu: prin empatie. Atunci când adulții vor regăsi copilul din ei la întâlnirea cu cei mici, comunicarea nu va întâmpina piedici, iar entuziasmul şi curiozitatea vor aduce, cu siguranță, experiențe valoroase.
