Acum vreo luna, doua Ruxandra, fetita mea, mi-a zis ca ea nu mai vrea sa manance carne, caci nu vrea sa fie „criminala de animale „.
Am incercat sa ii explic, cum ca nu ea le omoara, ca e o intreaga industrie, dar nu a vrut si pace sa cada cu mine la o invoiala.
Eu nu mananc multa carne, adica tin toate posturile din an astfel ca alimentatia mea nu include foarte multe produse animale, insa nu ma pot lauda ca sunt nici macar ovo- lacto-vegetariana.
Bineinteles ca Ruxandra nu stia acest termen de vegetarian sau de ovo-lacto-vegetarian, ci ea vrea doar sa respecte un principiu de al ei.
La inceput am crezut ca e doar un moft si ca la primul party cu copii, va manca pui Shanghai, pe care ii adora la petreceri.
Ei bine, nu. S-a abtinut si de la asta si atunci am inteles ca este o chestiune foarte serioasa.
A devenit cumva ciudat, caci acum, trebuie sa gatim pentru ea ceva separat, la paranz, insa ii respectam aceasta decizie.
Discutand despre asta cu mamicile din jurul meu, am mai descoperit doua cazuri asemanatoare.
Tot in jurul acestei varste si copiii lor au decis sa nu mai manance carne si acum dupa 4-5 ani, copiii mananca doar oua si lactate, chiar daca restul familiei mananca si carne.
I-am explicat Ruxandrei ca la iarna, cand nu vor mai fi atatea fructe si legume pe piata, va trebui sa manance fasole, linte, naut, alimente pe care ea nu prea le adora cand i le puneam pe masa.
Mi-a zis ca incearca si ca nu va mai refuza mancarea propusa de mine, pana nu gusta cum e.
Daca se va dovedi doar un moft sau va continua cu aceast stil de viata vom vedea, insa ma bucura intr-un fel aceasta decizie matura a ei, pentru ca da dovada de o personalitate puternica si cu responsabilitate fata de ceea ce o inconjoara.
Voi ce povesti aveti despre copii? Sunt sigura sa v-au lasat cu gura cascata de foarte multe ori!
