Câți ani are copilul tău? Cât de independent este?
În calitate de profesoară de actorie, am întâlnit foarte mulți copii, iar în ultimii ani am lucrat cu peste 1000 de preadolescenți și adolescenți.
Am încercat, din această perspectivă să sfătuiesc părinții și să-i ajut în încurajarea unei independențe a copiilor acasă.
Părinții în teorie, își doresc cu adevărat un copil independent și responsabil, care ar fi ideal să aducă telecomanda și să stingă luminile, măcar.
Anii de preadolescență îi sperie pe adulți și îi panichează. Ei observă cum bebelușii lor se îndepărtează, încep să dea semne de adolescență și nu știu dacă sunt pregătiți.
Cum facem să-i pregătim pe copiii noștri mai mari să fie responsabili, independenți și autonomi?
E simplu! Metaforic vorbind îi îmbrăcăm de vreme rea și îi lăsam să plece.
Sună puțin sinistru, însă cam așa stă treaba.
Dacă până la 8-9 ani îi lăsăm să facă diverse activități adecvate vârstei, dar care țin mai mult de dezvoltarea personală și creativitate, nu neapărat de dezvoltarea responsabilității, ei bine, după vârsta de 8-9 ani trebuie să găsim activități care să dezvolte independența copilului, activități care să le schimbe mentalitatea și să-i ajute să ia decizii corecte.
Însă pe lângă aceste abilitați copiii au nevoie de încrederea noastră, că totul va fi bine.
Aici e marea problemă. Copiii trebuie lăsați să facă diverse activități casnice, însă cu o mare încredere în ei, că vor face față cu brio.
Preadolescenții trebuie doar informați și îndrumați.
S-a constatat la nivel mondial că acești copii din ziua de azi suferă mai mult de stres și în general de stări de anxietate față de generațiile de acum 10-20 sau 30 de ani și se pare că acest lucru este datorat exagerării adulților când vine vorba de controlul vieții copiilor.
Însă ceea ce avem nevoie este de a crea oportunități de independență în viața copilului nostru, iar acestea vor reduce stresul cotidian și vor crește încrederea în sine.
Copiii trebuie încurajați să fie autonomi, pentru a ști să ia decizii corecte și sănătoase în viață.
Asta nu înseamnă că ne abandonăm copiii ci ne transformăm în părinți consultanți.
Atunci când adulții muncesc mai mult decât copiii ca să le rezolve problemele, aceștia vor deveni mai slabi.
Dacă cei mici au părinți care le administrează viața, ei nu trebuie să gândească prea mult pentru că , la un anumit nivel, știu că în cele din urmă cineva le va face treaba.
Creierul învață doar prin antrenament, doar prin repetiție, totul se învață,deci și încrederea în sine.
Prin urmare, construirea independenței înseamnă, cu adevărat, o viață bine adaptată și independentă, aceasta incluzând abilități practice cum ar fi gătitul și curățenia , alături de abilități manageriale, cum ar fi planificarea pe termen lung, luarea deciziilor cu grijă și menținerea responsabilităților reale.
Părinții trebuie să-și adapteze un stil de interacțiune cu copiii lor, care trebuie să-și asume responsabilitatea și maturitatea față de provocările date.
Copiii au nevoie de responsabilitate, iar astfel creierul se dezvoltă în funcție de modul în care este folosit.
Libertatea și disciplina merg mână în mână, iar noi părinții trebuie să creăm un mediu disciplinat pentru ca și copiii să aibă libertatea de a fi responsabili pentru ei înșiși, chiar dacă fac greșeli de-a lungul drumului.
Părinții trebuie apoi să discute cu copiii consecințele firești ale acestor greșeli, protejând în același timp liberul arbitru al copilului de a face alegeri.
Dar hai să vedem concret ce responsabilități le putem da copiilor de 9-12 ani, pentru ca aceștia să învețe să devină autonomi:
1.Îngrijirea animalelor de companie sau după caz o floare
2.Pot schimba săptămânal lenjeria patului în care dorm și apoi pusă la spălat
3.. Pot spăla vase în mașina de spălat vase, pot sorta pe culori hainele murdare.
4. Pot face lista de cumpărături în funcție de ce ați vrea să gătiți în săptămâna următoare.
5. Pot veni singuri de la școală sau pot merge o bucată din drum singuri
6.. Pot fi ajutor de nădejde în grădină, la gătit și la curățenia din casă.
7. Pot tăia alimentele, legume, fructe, prăjituri, chiar și pâinea.
8. Pot turna și face ceai, cafea și limonadă
9. Pot răspunde la telefon cu politețe atunci când nu sunteți în zonă
10. Pot primi oaspeții la diverse întâlniri cu prietenii
11. Își pot planifica propria zi de naștere sau alte petreceri ale familiei
12. Pot ajuta la treburile zilnice din casă, fără să li se reamintească, de exemplu să ducă gunoiul. Să observe singuri când e cazul să facă asta.
13.Să învețe să-și câștige cu înțelepciune banii de buzunar, făcând comisioane adulților casei
14. Pot cerceta oferte pentru vacanțele de familie
15. Să împrumute cărți de la biblioteca cu responsabilitatea de a le duce înapoi.
Prin aceste lucruri, copiii dezvoltă un sentiment de autonomie și responsabilitate și dobândesc abilități practice.
Scopul nostru, al părinților, nu este acela de a ne crește copiii în siguranță ci de a crește copii sănătoși și independenți, care să se descurce cât mai bine ca și adulți, în viață.
