Iata ca suntem in 21 aprilie, iar primavara pare ca nu mai vrea sa vina.
Facebook-ul este plin de poze cu copaci infloriti si peste acele flori minunate se asterne zapada.
Sunt atat de frumoase pozele iar natura atat de generoasa cu noi, caci ne surprinde placut, zic eu, cu tablouri ca-n povesti.
Insa pare ca lumea din jur nu constientizeaza aceasta frumusete. Caci pozele atat de frumoase, unice si spectaculoase nu pot „nimici” dorinta de soare si caldura, a omului obisnuit cu „normalul” acestei luni.
Ciudat zic eu, ciudat si incapatanat mai este omul, caci atunci cand vine vorba de relatii, casnicie, vrea diversitate, vrea reinventare, vrea surprize, insa atunci cand acestea vin din alte parti, paraca se duce tot confortul vietii si incepe marea vaicareala.
Mamele nu mai scot copiii afara ca e frig, tinerii nu mai ies la pupaceala afara din acelasi motiv, iar noi, muritorii avem inca un motiv pentru a ne plange ca viata nu e chiar atat de buna pe cat ne-am dori.
Cum sa ne mai inteleaga si Divinitatea…
Cei care sunteti de pe la munte, aceeasi generatie ca si mine, 1977, stiti ca atunci cand eram mici de Paste ningea si cu cata bucurie ieseam afara, in fata blocului la joaca si bulgareala, la construirea de oameni de zapada si cazemate.
Nu exista bucurie mai mare ca zapada, chiar daca ar fi venit in toiul verii.
De ce am crescut oare si nu ne mai convine nimic, unde a disparut bucuria contiuna de viata?
Poate ca de aici dragostea mea de a sta in permanenta printre copii. Sunt ata de fericiti, bucurosi si pozitivi, incat nu ai cum sa nu te molipsesti.
Asa ca hai sa ne bucuram de acesata vreme speciala, sa vedem jumatatea plina a paharului si sa fim fericiti doar pentru ca inca suntem aici, sanatosi si plini de viata!
Bucurati-va de fiecare clipa!
