Vei împlini în vara asta 12 ani… Poate că nu e mare lucru însă pentru mine este cea mai mare realizare. Ești la un pas de temuta adolescență și îmi este teamă că, dacă clipesc, te vei transforma într-o tânără domnișoară.
Nu mai ești un copil, dar încă nu ești adult și sincer, pentru mine vei rămâne mereu acea fetița în rochiță de prințesă, care la un microfon imaginar, cânta cât se poate de tare… “let it go…”
Îmi amintesc când stăteam cu tine și ne uităm la Rapunzel, erai obsedată de Pascal și cred că am văzut acel film animat de cel puțin 50 de ori.
Apoi Toy Story, cât de mult te-a impresionat.
Ți-ai luat jucăriile în brațe și le-ai zis că tu nu o să le părăsești niciodată.
Stau aici, în camera ta și văd printre păpuși și plușuri, rechizitele de clasa a-V-a și cutiile de make-up.
Pe etajeră ai cărți, accesorii, ceasul și un jurnal.
Nu mai sunt păpuși și nici micile figurine Disney.
Sunt confuză, nu pot să nu recunosc.
Mi-ar fi plăcut să am un ghid cu instrucțiuni pentru cum să fiu o mama perfectă, să știu ce să fac și ce să spun, ca tu să fii fericită și mulțumită.
În calitate de adult, ar trebui să știu totul, însă navighez , cum pot mai bine pe niște ape tulburi, câteodată.
Nu știu dacă să te tratez ca pe un adult sau ca pe un copil, pentru că pentru mine asta ești, copilul meu, deci întodeauna voi fi subiectivă.
Viața vrea să crești repede, mass-media, prietenii, tu…cu toții grăbesc totul.
Mă întrebi despre băieți, despre primul sărut și despre atâtea lucruri și nici nu vreau să mă gândesc la ziua în care vei veni acasă plângând, pentru că o oarecare “smucitură” ți-a rupt inima.
Ce mă sperie însă, cel mai tare, sunt poveștile pe care le tot aud de la atâția adulți, despre ruptura dintre copii și mamele lor.
Multe au fost rezultatul lipsei de înțelegere din partea mamelor , în perioada adolescenței și mă întreb : oare voi intra și eu în această categorie?
Oare va fi suficientă dragostea mea pentru tine și dorința mea sinceră de a încerca, prin comunicare, să te fac să înțelegi anumite situații.
Cum oare să-ți ofer un scut pentru toate rănile din lume, care vin odată cu creșterea, dar în același timp să te las să și înveți din experiențele tale?
Cum să fac oare?
Știu că în ultimul timp viața nu ne-a fost ușoară. Probabil că anumite lucruri și întâmplări te-au făcut să te îngrijorezi mult mai mult decât era cazul.
Aș vrea să ai puterea să-mi spui tot ceea ce simți, chiar dacă crezi că ar putea fi o povara pentru mine. Mama ta este puternică, mai puternică decât crezi.
Știu că viață nouă prin care treci te pune în situații diferite, că trebuie să cerni singură ce este bine și ce este rău. Că noi adulții, îți cerem poate imposibilul, iar tu trebuie să-l accepți că să ne vezi pe noi fericiți.
Știu iubita mea că nu îți este ușor.
Însă mai știu că va veni o vârstă când le vei așeza pe toate și vei fi sigură pe tine, pe deciziile tale, vei fi puternică, așa cum te visez eu.
Vreau să mai știi că tot ceea ce faci și tot ceea ce trăiești este normal și recompensa mea, la sfârșitul zilei, este când îmi spui “ te iubesc, mama”… atunci știu că pot lupta cu toți monștrii.
Viața și situațiile vor încerca să te schimbe, dar amintește-ți să fii autentică tu cu tine, amintește-ți că : un zâmbet, o vorba bună și un comportament cu multă bunătate, înving în final.
Draga mea, mama te iubește!