Este un copil energic, cu tendinţa de a fi leader sau este timid şi nesigur?
În cadrul proiectului Brave Kids, am reuşit să descopăr copii din toată lumea. Surpriza a fost să văd că peste tot copiii sunt la fel.
În fiecare grup, din fiecare ţară şi erau cam 21 de ţări, am găsit copil leader, copil victimă, copil mamă, copil timid, copil care disturbă activitatea…etc.
Workshopurile Brave Kids sunt despre metoda “Kids teach kids”, iar noi, intructorii suntem acolo, doar pentru a coordona şi a da ajutor, în caz de nevoie. Restul şi anume spectacolul, trebuie să-l creeze ei, copiii, singuri.
Anul acesta am participat la două workshopuri “Kids teach kids”, unul organizat chiar de MiniArtShow by Ioana Ginghina şi unul în Polonia, organizat chiar de compania mamă a proiectului Brave Kids.
Interesant a fost când, împreună cu ceilalţi instructori am decis ca grupurile pe care le facem, între copii să le facem în aşa fel încât să dăm şansa fiecărui copil să-şi descopere calitatea de leader, astfel că am facut un grup doar de leaderi, o decizie grea, dar până la urma orice leader trebuie să înveţe să asculte alte păreri, un grup de copii victimă, timizi şi nesiguri şi un grup mixt, cu copii mamă, sunt genul de copii, mai ales fete, care au un sentiment matern foarte dezvoltat şi simt nevoia de a proteja pe cei din jur şi copii care simt nevoia de a disturba.
Cu siguranţă îi cunoaşteţi pe copiii cu prea multă energie, care simt nevoie de a avea o activitate tot timpul.
Le-am explicat că au 15 minute să ne inventeze un spectacol, scurt cu ceva ce ştiu ei şi îi pot învăţa şi pe restul.
Apoi am stat şi am observat. A fost foarte interesant să descoperim că grupul de copii leaderi au comunicat foarte bine. Unii au ramas leaderi, dar alţii au simţit că e momentul să se dea la o parte şi să-i lase pe ceilalţi să decidă ce este de facut.
Interesant este cum copiii au această lectie deja învăţată, că nu pot fi toţi leaderi într-un grup, dacă vrei să iasă ceva.
Cumva, în timp pierdem acest lucru, devenim adulţi cu mari orgolii, iar apoi uşor, din şcoala vieţii, învăţam că e normal să nu fi leader tot timpul.
Grupul de copii nesiguri, la fel au fost foarte cooperanţi şi s-a văzut clar bucuria de a descoperi că există copii ca şi ei, copii timizi, iar dupa ce au observat că se poate comunica şi colabora, au început să lucreze la proiectul lor.
În grupul al treilea s-a întamplat ceva interesant. Copiii “problemă” s-au simtit extrem de bine sub atenţia şi protecţia copiilor mama, asa ca au colaborat foarte bine şi aceştia.
Astfel că am avut 3 mici spectacole cu diverse propuneri artistice.
Bun, am văzut pasul 1, dar a urmat pasul 2 şi anume, toţi aceşti copii, trebuiau să colaboreze împreună şi să îmbine cele trei spectacole şi să facă doar unul singur.
Aşa că am unit cele trei grupuri şi le-am pus să coopereze.
La început erau puţin descumpăniţi şi au început ceva certuri, căci nu ştiau cum să aleagă ordinea momentelor, dar pentru că noi eram acolo, le-am dat câteva idei, explicându-le că un spectacol trebuie să fie ca un peisaj cu dealuri şi văi.
Începutul să fie sus, la fel şi finalul, iar între aceste momente mai este nevoie şi de scene cu mai puţină energie.
Surpriza a fost că într-un fel s-au omogenizat, parcă au simţit cine trebuie să vorbească şi cine nu, pentru a construi acest mare spectacol.
Întradevar, vârsta îşi spunea cuvântul, cei mici ascultând cumva de cei mai mari.
Astfel am descoperit ce miracole poate face această metodă “Kids teach kids” care nu numai că funcţionează între copii, indiferent de vârstă, dar cei mici se pot învăţa unii pe alţii chiar fără cuvinte, fără a vorbi aceeaşi limbă.
Ba mai mult, îşi pot respecta cultura şi religia fără a fi deranjaţi de una sau de alta.
De exemplu fetele din India, nu voiau să fie atinse în timpul spectacolului, deşi exista, la un moment dat, această propunere, din partea unui băiat din Polonia. Nu s-a întamplat nimic, copiii au înţeles situaţia şi fără probleme, au schimbat mişcarea, astfel ca ea să fie ok pentru toată lumea.
Şi noi adulţii avem nevoie de a accepta mai uşor pe cei din jur cu obiceiurile, superstiţiile şi dorinţele lor.
Avem tendinţa de a judeca în primul rând şi apoi de a eticheta persoanele diferite de noi ca fiind “ciudate “.
Cred că ne-ar trebui astfel de proiecte şi pentru adulţi, căci am văzut că funcţionează foarte bine la copiii.
Spectacolul a ieşit foarte bine, iar toţi copiii au fost super încântaţi de realizarea lor.
Părinţii ne-au povestit cât de entuziasmaţi şi fericiţi au venit de la workshopurile organizate de noi, în ciuda faptului că au muncit de la ora 10:00-18:00.
Încrederea în tine îţi dă energie, iar acest spectacol creat de ei şi doar de ei, le dă aripi.
Abia aştept finalul acestui proiect Brave Kids Romania, în august să văd cât mai mulţi copii fericiţi.
Îmi doresc ca prin proiecte frumoase ca Brave Kids România să-i încurajăm pe copiii de azi să devină adulții curajoși, corecți, responsabili și generoși de mâine.
Poate ar trebui să mă gândesc la o campanie #BraveKids for #BraveAdults
Voi ce părere aveţi?
