Eu: Ce faci? Hai să vorbim!
Ruxi: Nu, te rog lasă-mă să mă gândesc la ale mele.
Eu: Zi-mi și mie la ce te gândești.
Ruxi: Nu, nu vreau. Sunt doar ale mele…
Da, Ruxandra mea a ajuns în acea perioada, când visează cu ochii deschiși.
Nu e prima dată când face asta. O mai văd când se joacă în camera ei. Are o geantă sau un troler umplut cu cărți și jucării. Vorbește singură.
Da, are tot felul de scenarii create de ea, despre cum va fi când este adult, cum se descurcă atunci când pleacă de acasă.
Se tot plimbă prin casă cu acel bagaj, din camera în camera, relaxată și fericită.
Oare e normal? Ar trebui să-mi fac probleme?
Și eu sunt la fel. Nu de puține ori îmi imaginez cum va fi ziua de mâine sau cum se va desfășura un eveniment pentru copii, organizat de al meu MiniArtShow sau chiar îmi imaginez cum voi scrie o nouă postare pentru blog.
Dar oare la copii este același lucru?
Se pare că da. Nu ne diferențiem de ei în acest caz.
Și totuși de ce visează că pleacă de acasă și că este adult?
Este nefericită ?
Răspunsul este nu. Nu are nicio legatuta cu fericirea. Acest joc este că o terapie pentru ea. Se auto convinge că viață merge mai departe și fără părinți, ba mai mult, ea se va descurca foarte bine, atunci când va fi adult și va pleca de acasă.
Poate părea ciudat, când copiii noștri visează așa cu ochii deschiși, dar se pare că aceste jocuri le dezvoltă creativitatea și abilitatea de a rezolva diferite posibile probleme.
Copiii care visează diferite scenarii și conversații se adaptează mult mai ușor în societate, pentru că petrec ore întregi imaginându-și conversații . Astfel iau contact cu diferite emoții, conflicte pe care le practică în mod activ în timpul jocului și obțin astfel soltii sociale valoroase.
Nu sugerez că ar trebui să-i lăsăm pe copiii noștri să trăiască în bule de lumi imaginare și insule de fantezie. Dar nu ar trebui să vedem asta ca un lucru rău.
De exemplu, Ruxandra, poate că își dorește să se gândească la o întâmplare din timpul zilei, de la școală, să se concentreze pe ce s-a întâmplat în detaliu și să-i găsească mai multe rezolvări.
Da, este treaba noastră, că și părinți să-i mai trezim la realitate, din când în când, însă nu trebuie să-i oprim să viseze cu ochii deschiși.
Lucrurile frumoase se întâmplă când ne lăsăm imaginația să zboare.
Așa că hai să-i lăsăm să se gândească la ale lor probleme și să le găsească cea mai bună rezolvare.
