Când fiica mea a devenit adolescentă, am fost complet debusolată.

După ce am schimbat sute de scutece, am petrecut nenumărate nopți pe podea lângă pătuțul ei, pentru că nu voiam să o învăț să doarmă cu mine și am făcut patru milioane de excursii la medic pentru orice, de la o simplă durere de ureche după o vizită la piscină, până la o enterocolită care ne-a ținut în spital câteva zile bune.
Da, credeam că sunt pregătită pentru orice și că greul a trecut.

Ce să zic, m-am înșelat.

Când pe fiica mea a lovit-o adolescența, aș fi dat orice pentru a mă întoarce în zilele în care îngrijorările mele cele mai mari erau de câte ori pe zi face caca sau dacă își împrăștia jucăriile prin toată casa.

Dar probabil vă întrebați pentru ce mai exact nu eram pregătită.
Ei bine pentru lipsa de încredere în mine ca părinte.
Tot ceea ce știam, fiecare truc, tehnică și strategie pentru creșterea copiilor pe care ajunsesem să mă bazez nu mai funcționau.

Privind în urmă, mi-aș dori să știu atunci ce știu acum … aș fi gestionat lucrurile atât de diferit. Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este că adolescenții au nevoie de implicarea părinților în viața lor pentru a merge mai departe cu încredere. Ei trebuie să se simtă în siguranță și iubiți necondiționat în fiecare zi – chiar și atunci când este greu sau când refuză asta.
După ce am purtat multe conversații cu alți părinți, împreună cu lecțiile pe care le-am învățat eu în “tranșee”, iată primele lucruri care îmi vin în minte și de care adolescenții au cu adevărat nevoie de la părinți.

Fii calmul în furtuna lor

Viața unui adolescent este stresantă. Chiar este. Așteptările sunt uriașe, presiunea colegilor este enormă, fiecare notă contează pentru intrarea la liceu sau facultate , ca să nu mai vorbim de schimbările fizice și emoționale prin care trec.
Li se spune să aibă grijă de toate, atunci când tot ceea ce își doresc este să nu aibă grijă de nimic. Sunt tineri și vor să se distreze, să aibă timp pentru pasiunile lor.
Așa că fii tu liniștea din furtuna lor și locul lor sigur de aterizare când viața se îngreunează. Au nevoie de o persoană care să înțeleagă cât de stresant este să fii adolescent și care nu numai că îi lasă în pace, dar îi ajută să-și canalizeze stresul, să-și ordoneze viața și prioritățile.

Răbdare … multă răbdare

Când ați rămas fără răbdare, căutați mai multă. Hormonii le declanșează furia și schimbările de dispoziție imprevizibile împreună cu (ceea ce pare a fi) dorința lor de a vă aduce răbdarea până la ultimul nivel. Știu că pare totul imposibil de rezolvat Dar gândiți-vă că își pregătesc aripile să zboare. Data viitoare când sunteți pe punctul de a vă pierde mințile, amintiți-vă că, fără o doză puternică de răbdare, lucrurile au tendința de a merge foarte repede spre conflict, ceea ce duce la o proastă comunicare cu copilul, care duce la stări dificile, vorbe urâte aruncate în van…și astfel se poate naște o prăpastie între voi

Trebuie să știe fără îndoială ce este bine și ce este rău

Adolescenții sunt într-o perioadă în care vor să-și depășească limitele, motiv pentru care trebuie să ne asigurăm că copiii noștri știu ce este în regulă și ce nu.
Nu trebuie amânate conversațiile importante cu copiii dumneavoastră.
Trebuie să știe chiar mai devreme de adolescență care este părerea dumneavoastră despre alcool, droguri, întâlnirile nocturne și care sunt consecințele pentru încălcarea regulilor. Fii ferm ca și părinte. Fii consecvent, dar nu uitați, granițele nu ar trebui să fie cătușe. Scopul final este de a insufla sistemul de valori al familiei bazat pe respect reciproc și comunicare deschisă.

Fii mândră de el

Indiferent cât de mari sau mici sunt realizările lor, umpleți găleată cu stimă de sine a adolescentului până la refuz. Lăudați-l pentru testul de la matematică pe care l-au făcut sau pentru modul în care s-au descurcat cu un prieten. Fiecare realizare din viața lor chiar are valoare. Fiecare realizare este o piatră de temelie la încredere și îi învață cine sunt și ce sunt capabili să realizeze.

Există un citat celebru: „Libertatea nu merită să o ai dacă nu include libertatea de a greși”. Trebuie să privim greșelile copiilor noștri ca încercări creative de a le satisface curiozitatea față de viață. Trebuie să-i încurajăm, să lăsăm la o parte grijile și îndrumarea și uneori chiar să-i împingem pe rebelii din interiorul lor pentru a-și da seama de cum stau cu adevărat lucrurile.

Arată-le că îi iubești cât poți de des.

Vrei să le dai o îmbrățișare și ei se îndepărtează. Le deschizi ușa dormitorului pentru a-i verifica și ei îți strigă să pleci. Oricât de dificil ar fi, nu o luați personal. În ciuda indicațiilor clare de „retragere” pe care le-ați putea primi de la copilul dumneavoastră nu renunțați.

Încercați în continuare să-i îmbrățișați, să-i pupați, să-i alintați. Reacția poate nu e întotdeauna cea mai primitoare, dar vă asigur că au nevoie de căldura și iubirea părinților.

Fiți prezenți în viața lor

Unul dintre cele mai mari cadouri pe care le poți oferi copilului este timpul tău. Puneți telefonul jos, opriți televizorul și stați de vorbă, prețuiți aceste momente … sunt trecătoare. Rețineți, totuși, că adolescenții sunt imprevizibili. Într-un minut, sunt în dormitorul lor hotărâți să nu mai iasă de acolo niciodată, iar în următorul moment se așează în patul tău, de obicei după ora 22 când ești total epuizată, gata să-ți povestească despre cum a fost ziua lor. Lasă tot și ascultă din toată inima. Mai presus de toate, rămâneți aproape și conectați emoțional. Ceea ce adolescenții au cu adevărat nevoie de la părinți este să fie acolo – când au nevoie de tine și chiar și atunci când nu au.

Îndrumare chiar și când nu o acceptă

Vor exista momente în care adolescentul/ta tău/ta nu va asculta, ori va fi frustrat/ă, ori se va lupta cu tine … Nu te lăsa, cu calm oferă-i oricum îndrumări. Aveți decenii de experiență de viață care vă pot ajuta copilul să evite greșelile mari. Chiar dacă se comportă ca și când nu ascultă, el/ea e acolo, aude și înțelege. Are încredere în tine, pentru că știe că îl/o iubești.

Trebuie să ne creștem copiii cu amintirile din anii adolescenței noastre. Nici noi nu am fost perfecți. Am făcut greșeli. Am încălcat regulile. Și adolescenții noștri vor face același lucru. Altfel adolescența nu ar mai fi așa de distractivă.

Să-i iubești cu înverșunare și necondiționat chiar dacă uneori nu prea sunt iubibili.

Iubește-i din tot sufletul , chiar și în zilele cele mai proaste. Iubește-i când sunt bolnavi, obosiți, egoiști, răspund înapoi sau în acele zile în care sunt supărați pe lume. Atunci când au cel mai rău moment atunci au cea mai mare nevoie de tine. Nu renunțați la ei. Trebuie să știe că ești stânca lor și că dragostea ta este necondiționată.
Ceea ce fac eu, este să îi încurajez, să le dau aripi să le zic că sunt speciali atunci când fac ceva bine și că nu sunt primii care fac o greșeală, atunci când ceva nu iese bine.
Trebuie să știe că sunt la vârsta când greșelile sunt lecții de viață care îi vor ajuta în viața de adult.

Write A Comment