De câte ori primesc un mesaj pe Instagram de la cineva care trece printr-un divorț, mă întorc cu gândul la perioada aceea când eram și eu la fel de speriată.
Întrebarea „Ce urmează pentru mine acum?” mi-a frământat gândurile de când am fost pusă față în față cu realitatea divorțului meu. La 40 de ani, cu un copil de 9 ani agățat de mâneca mea, lumea pe care o știam s-a schimbat irevocabil.
Ce se întâmplă acum?
Frica de necunoscut mă copleșește. Fiind mamă, această frică se amplifică. Cum voi reuși să gestionez totul singură? Cum voi putea să ofer o stabilitate fizică, financiară și emoțională familiei mele? Cum mă voi îngriji și de mine? Și, oare, când voi putea să dorm din nou liniștită?
Doresc să împărtășesc cu voi răspunsurile pe care mi le-am dat.
Da, vei face față și vei descoperi o putere în tine la care nici nu visai.
Trebuie să te întrebi: voi permite ca acest divorț să mă definească? Să fie sfârșitul lumii pe care o cunosc? Răspunsul meu a fost clar: Nu!
În calitate de mamă, simți cum instinctul de protecție devine mai intens. Ca toate mamele, am învățat să fiu flexibilă și să mă iert pe mine însămi. Fără autocritică excesivă, pentru că autocritica duce la mai multă frică.
Nu poți face totul perfect, însă ești cea mai bună în rolul tău. Ești om și este normal să-ți faci griji pentru tine și pentru viitorul copilului tău.
Folosește-ți emoțiile ca pe un combustibil pentru a te orienta spre viața pe care ți-o dorești – o viață cu siguranță, iubire și, mai presus de toate, bucurie. Doar pentru că cineva a ales să-și schimbe viața și să părăsească căsnicia, nu înseamnă că are dreptul de a-ți lua și bucuria.
Voi simți vreodată din nou iubirea sau voi fi iubită?
Aceasta este o alegere personalã.
După divorț, am descoperit că iubirea poate fi regăsită în forme neașteptate. A fost un proces de vindecare și de acceptare a schimbărilor prin care am trecut.
Am învățat că dăruirea de sine nu presupune pierderea propriului eu și că echilibrul în relații este esențial.
M-am confruntat cu propriile frici și am realizat că redescoperirea sinelui este un pas crucial pentru a putea iubi din nou. Am înțeles că, deși inima mea era deschisă, mai erau multe piese din puzzle-ul vieții mele pe care trebuia să le așez la locul lor.
Nu eram gata să mă angajez din nou, până când nu m-am simțit completă și împăcată cu mine însămi.
În nopțile lungi, când casa mare părea mai goală și fiecare zgomot mă făcea să sar din pat, îmi dădeam seama că nu doar eu, ci și copilul meu de 9 ani, eram afectați de noua noastră realitate. Gândul că trebuie să fiu acum și mamă, și tată, mă apăsa, iar somnul era adesea întrerupt de grijile și temerile noastre.
Dar în aceste momente de neliniște, am învățat să găsesc putere în vulnerabilitatea mea. Am înțeles că a avea grijă de sănătatea mea emoțională și fizică este esențial, pentru că eu sunt coloana vertebrală a acestei noi familii.
Voi simți din nou bucuria?
Da, bucuria poate fi regăsită în cele mai mici lucruri. Un zâmbet, o îmbrățișare, o seară liniștită alături de copilul meu.
Am învățat să apreciez momentele mici de fericire care vin neanunțate și să le las să coloreze zilele noastre.
Somnul, odihna, nu mai sunt acum un lux, ci o necesitate. Week-end-urile în care fostul soț lua copilul la el deveneau pentru mine momente de reîncărcare și de refacere a echilibrului.
În final, vreau să împărtășesc cu voi acest gând: odihnește-te, respiră adânc, îndreaptă-ți umerii și zâmbește.
Viața merge înainte, iar noi suntem mai puternice decât ne imaginăm. În fața necunoscutului, capul sus și înainte cu încredere. Noi putem face față!
